Ziua de 26 iunie este Ziua Internaţională Împotriva Consumului şi Traficului Ilicit de Droguri, prilej cu care guvernele prezintă rezultatele obţinute în combaterea producţiei, traficului şi consumului de droguri. În aceasta zi se discută situaţia de fapt a fenomenului drogurilor, se trag concluzii şi se trasează noi linii de dezvoltare. În această zi ne punem întrebarea: care este situaţia politicilor referitoare la droguri în Romania? Câţi consumatori de droguri avem? Cât de aproape sunt drogurile de familiile noastre şi ce fac instituţiile statului pentru a reduce consecinţele negative ale consumului de droguri?
Din păcate, schimbările recente nu ne îndreptăţesc să fim optimişti cu privire la evoluţia acestui fenomen în ţara noastră. Astăzi constatăm că eforturile depuse în ultimii zece ani de instituţiile statului şi de ONG-uri riscă să fie anulate de incoerenţa măsurilor luate în ultimii doi ani, precum şi de lipsa unei implicări reale a autorităţilor centrale şi locale în sprijinirea serviciilor adresate consumatorilor de droguri. Putem semnala mai multe inconsecvenţe în măsurile aplicate de guvernanţi, fără a face referire la apartenenţa lor politică, ci doar la impactul deciziilor luate:
reorganizarea Agenţiei Naţionale Antidrog în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Romane: IGPR nu poate asigura coordonarea și monitorizarea Strategiei Naționale Antidrog – această situație reprezintă un regres al politicilor din domeniul drogurilor la nivelul anului 2004. Solicităm reînfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog ca instituţie în subordinea Primului Ministru;
interzicerea a 36 de substanţe comercializate sub numele de substanţe etnobotanice – această măsură nu a avut efectul scontat: ulterior punerii la index a 36 de substanţe psihotrope, distribuitorii activi pe piaţă au înregistrat şi comercializat substanţe care nu se află pe lista substanţelor interzise. Măsurile de interzicere nu sunt o soluţie viabilă: ele duc la permanenta căutare de noi substanţe, dintre care unele au un potenţial dăuător chiar mai mare decât drogurile clasice: marijuana, cocaina, heroina. Legislaţia românească permite controlarea acestor substanţe fără a fi necesară interzicerea permanentă de noi droguri, prin întărirea prezenţei pe teren a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, monitorizarea vânzării de droguri către minori şi amendarea severă a celor care nu respectă normele în vigoare. O măsură eficientă de control a drogurilor este dezincriminarea posesiei de droguri pentru consum propriu, care permite organelor de anchetă să facă o distincţie clară între consumatori şi traficanţi, putând astfel să se concentreze pe prinderea şi condamnarea celor din urmă;
lipsa implicării statului în susţinerea programelor adresate consumatorilor de droguri inejctabile a căror eficienţă a fost deja demonstrată prin menţinerea unei rate scăzute de infectare HIV în rândul acestora. În data de 30 iunie 2010, contractele internaţionale care permiteau desfăşurarea programelor de schimb de seringi vor înceta. Peste 7000 de consumatori de droguri injectabile vor rămâne fără echipament steril de injectare, ceea ce va constitui premisele pentru apariţia unui nou val epidemic HIV în România. Deşi aceste servicii sunt mult mai ieftine decât tratamentul pentru HIV sau hepatita C, instituţiile statului şi autorităţile locale continuă să ignore avertismentele ONG-urilor cu privire la efectele acestei situaţii. Nu ne dorim să fi avut dreptate, însă ne întrebăm îngrijoraţi cine îşi va asuma răspunderea pentru sutele de cazuri noi de infecţie HIV care ar putea fi evitate?
Organizaţiile grupate în cadrul Reţelei Române de Reducere a Riscurilor (RHRN) doresc să averizeze autorităţile statului şi populaţia generală asupra situaţiei dificile prin care trec serviciile socio-medicale orientate către protejarea cetăţeanului de consecinţele negative ale consumului de droguri şi să-şi pună la dispoziţie experienţa acumulată în ultimii 10 ani în vederea identificării de soluţii eficiente sub aspect social şi economic, în concordanţă cu legislaţia naţională şi cu angajamentele internaţionale asumate de România.
Pentru mai multe informații vă rugăm să contactați Reţeaua Română de Reducere a Riscurilor (RHRN).
Date de contact: Valentin Simionov, director executiv, mob: 0733 987 506, e-mail: vsimionov@rhrn.ro
Sursă: http://rhrnnews.blogspot.com/2010/06/comunicat-de-presa-stare-de-fapt.html
Un nou caz care releva ca Justitia din Romania arunca oameni in inchisoare fara probe! Statul roman a fost condamnat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg la 1 iunie 2010, in cazul “Bulfinsky v. Romania” pentru incalcarea dreptului la un proces echitabil in cazul unor studenti inculpati pentru trafic de droguri. Reclamantul, cetatean roman nascut in 1979 la Bucuresti era student in aprilie 2002 cand politistii anti-drog l-au luat in vizor pe el si alti doi colegi, studenti, pentru posesie de pastile de ecstasy in scopul comercializarii. Procurorii din Parchetul Inaltei Curti au autorizat infiltrarea pe langa reclamant a doi politisti sub acoperire botezati “Toni” si “Sven” si a unor colaboratori, botezati “Alex” si “Gotti”, pentru a supraveghea activitatea suspecta de trafic de droguri. La 29 aprilie 2002, cei trei studenti au fost arestati intr-un restaurant, dupa o intalnire perfectata de agentii sub acoperire, langa ei fiind “gasita” o punga cu circa 2000 de pastile de ecstasy. Operatiunea arestarii a fost filmata si difuzata pe posturile de televiziune cu mare tam-tam la vremea respectiva. Studentii s-au aparat afirmand ca sunt victimele unei inscenari, ca drogurile nu le apartineau. Au fost insa trimisi in judecata si condamnati in 2003 de catre Tribunalul Bucuresti la cate patru ani de inchisoare pentru trafic de droguri. Sentinta de condamnare s-a bazat exclusiv pe marturiile agentilor sub acoperire si colaboratorilor infiltrati, judecatorii refuzand sa admita proba confruntarii directe dintre acuzati si respectivii agenti/colaboratori. In apel, judecatorii Curtii de Apel Bucuresti au majorat pedeapsa la cate 12 ani de inchisoare pentru fiecare student, fara a tine cont ca acestia au reclamat ca probele produse de agentii sub acoperire sunt ilegale, ca au acuzat politia de inscenare, mai precis de plasarea drogurilor, fara sa admita audierea ori confruntarea cu agentii acoperiti. Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul inculpatilor, sentinta ramanand definitiva.
).
Loading ...
